Ce vă ” spune” acest chip de copil? Oare ce NUME are?
Copilul meu, pentru aceasta lume este doar o singură persoana. Pentru mine este intreaga lume.
Pentru mine au existat mai mulţi factori care m-au influenţat in alegerea numelui copilului meu.. Faptul că mi-a placut mie, a fost esenţial. Vroiam sa creez o legatură puternică intre mine si el.
Pentru copil, numele este cel mai de durată cadou. Poate insemna mai mult decat o formă de identificare.
In vechime numele era direct legat de calităţile a ceea ce el exprima
Numele este un “ambalaj” general al coloristicii si diversitaţii psihicului uman. Inspiră calitaţi, nu le si impune.
Poate sa dea un ton, sa accentueze anumite aspecte din imensul rezervor al psihicului uman.
Numele devine un element foarte important in societate. El inspiră un anumit gen de personalitate, impregnează aparent cu calităţi sau defecte, impune respect ori dă sonoritate, nobleţe, stârneşte curiozitate si…bucurie
Am ales pentru copilul meu : să fie VESEL si FERICIT 
Numele vostru ” ce spune ” ?
Văraru zice că acel cadou pentru unii copii este fatal şi uneori pot exista urmări neplăcute. Aşa că dragi părinţi ce citiţi aici nu vă nenorociţi copilul punându-le nume străine care sună aiurea, nu le puneţi prenume ilustre gen: Gigi, Beckham, Prigoană. Copilul norocos e cel care are un prenume frumos de care poate fi mândru.
Na, momentul de seriozitate s-a încheiat şi aştept copii cu prenume: Zoso, Văraru, Darina, Reatebe.
Esti foarte simpatic “Văraru”
N-ai pomenit nimic…dacă eşti norocosul purtător al unui nume,care să-ţi caracterizeze izvorul umorului, care văd că se revarsă…
Mult succes! Voi fi cu “coada ochiului care zâmbeşte” la blogul lu’ văraru, si… sunt convinsă, că peste ani, copiii tăi vor fi norocoşi să poarte nume frumoase
Despre nume si despre prenume se pot spune multe. Eu o sa ma rezum la o coincidenta frumoasa: la prima vedere, s-ar parea ca ”Bogdan” si ”Teodora” sunt doua substantive proprii care nu au nici o legatura intre ele.
Totusi, cele doua cuvinte au aceeasi semnificatie: ”darul lui Dumnezeu”. Diferenta majora, care pana la urma determina si diferenta de sens, este data de faptul ca ”Bogdan” este un cuvant compus, de origine slava, pe cand ”Teodora” este tot un cuvant compus, dar provenit din greaca.
Copilul din imagine sigur nu se numeşte Smiley sau Happy dar ar merge un Darius, dacă e băiat sau Irina dacă e fată.
E drăguţ Apple aşa ca nume temporar (dacă se poate, până trece euforia originalităţii) dar vedetele ştiu cel mai bine ce nume sunt unice.
Eu i-as zice Seby (seamana cu cineva care se numeste Seby)!
Malina
Dacă Bogdan si Teodora sunt impreună, inseamnă că au fost dăruiţi unul celuilalt
Imi place “numele” tău , mă duce cu gândul la primăvară, când infloreşte liliacul si ne incântă cu mirosul lui.
Seby- inspiră sentimentul de veneraţie. La aşa un chip nu poţi decât să zâmbeşti !!
Anaayana
Ana- graţia favorită. Parinţii stiu de ce
Irina-pace sau Darius-posedat de bine ? Poate… Exista însa un nume şi mai potrivit pentru vesel.(sic)
Vedetele n-au decât să “marcheze” viaţa urmaşilor lor, cu nume cât mai excentrice! Parcă văd copilul de VIP spunând parinţilor săi : mulţumesc că m-aţi botezat Raisin , ca Apple era deja demodat
Exista un copac malin, iar florile lui seamana mult cu liliacul alb. Florile lui sunt frumoase foc, ca de altfel si cele din dreapta de pe blogul tau
!
Si pozele din Sighisoara imi plac. Imi amintesc de festivalul de arta medievala…
Malina
la liliac îi zice chiar MĂLIN. De asta ziceam că mă poartă gândul la mireasma lui..
Pe aici pe la noi
Mie îmi plac mult oraşele Sighişoara, Sibiu , Braşov şi Cluj. Orasele Timişoara si Bucureşti nu le-am mai văzut din copilărie, aşa că nu ştiu dacă îmi mai plac
“Si numele tau va fi GHIDUSIE!” Altceva nu imi vine in minte…
Se vede ca e un copil plin de viata si inteligent!
). Al doilea meu prenume inseamna, dupa cum am gasit pe net, AJUTORUL PREOTULUI… M-am minunat tare, citind asta… prietenii stiu de ce! 
Vorbind despre mine, acum: eu sunt soare si floare (banuiesc ca ati inteles de unde vine SOARE
Sorina, sa stii ca numele asta ti se potriveste foarte bine. Uitandu-ma la fotografia ta din dreapta, realizez ca ai o fizionomie foarte luminoasa!
Poznas, a ‘ micul!
ce nume? toate intr-unul singur : Bucurie, Viata! Cristi?
Sorina zambeste cu raze, exact cum e copilul din poza.
Cristal, cand te vedem cum stralucesti?
Pai, daca ajungi cumva prin Bucuresti, ma ofer cu mare drag sa-ti fiu ghid.
Si mie imi place Sibiul. L-am vizitat anul asta pentru prima data si mi-a lasat o impresie placuta.
!
Brasovul este si el pe placul meu, insa nu am ajuns inca la Cluj si nici in Timisoara. Oricum sunt trecute in planul de vizite
Sorina
Un calugar a dat acest nume unei flori pentru ca a fost incantat de explozia de culoare care inviora baza muntilor. Lumina si culoare !
Camelia
Manole
Ai surprins “semnificatia” zambetului unui mic “crestin”.
Anaayana
Exista oameni care au mai multa stralucire daca raman “imperfecti”, decat altii care sunt desavarsiti.
Gratie luminii sale stralucitoare , cristalul are capacitatea de a darui o parte a luminii sale unor fiinte ,care au nevoie de ea. Poate cineva simte! De vazut, se vede…
Malina
Multumesc, ar fi placut desigur ! Cand am timp pentru calatorii prefer linistea muntilor, desi uneori imi place si sa stau sa observ forfota multimii.
@malina: “Sorina, sa stii ca numele asta ti se potriveste foarte bine. Uitandu-ma la fotografia ta din dreapta, realizez ca ai o fizionomie foarte luminoasa! ” Multumesc!… Ai bagat de seama?
(Just kidding!) Iti multumesc pentru vederea ta agera (de dincolo de imagine); dar o sa te rog sa imi explici un pic expresia asta, prea suna frumos, mi-e teama sa nu ratez ceva din “stralucirea” ei…;)
)… Dumnezeule, ce mi-as mai putea dori ca sa fiu fericita?!… Abia acum inteleg cu cate daruri deosebite m-a inzestrat Dumnezeu… 
Imi place cum suna combinatia asta, pe bune… 
@anaayana: “Sorina zambeste cu raze, exact cum e copilul din poza.” E unul dintre cele mai frumoase complimente primite vreodata… Sper ca nu legatura cu ziua de 14.02?!
@cristal: “Camelia – Un calugar a dat acest nume unei flori pentru ca a fost incantat de explozia de culoare care inviora baza muntilor. Lumina si culoare !” Aha, deci sunt: soare, floare si culoare (ha, are si rima!
Oricum, puiul tau e un boboc care va “exploda” intr-o combinatie minunata de stralucire, fericire si culoare… Sa iti traiasca!
Pentru bucuresteni si cei care vor trece prin Bucuresti: cel putin pentru inca 1 1/2 luni, mai sunt si eu bucuresteanca… pe urma… mai vedem ce hotaraste Dumnezeu. Pana atunci, daca treceti pe aici (sau locuiti aici), dati si voi un semn (mai din timp), poate ne intalnim…
Sorina,
deşi numele are legătură cu strălucirea, abia azi m-am oprit la acest sens, apoi am făcut legătura între el şi zâmbet. Emană mult optimism şi poftă de viaţă ceea ce este molipsitor. Deci e de-ajuns să mă uit la poză
…si ma inseninez.
Cristal,
cred ca se vede copilul din mine, asta nabadaios si curios
Si tot apropo de nume, sa va povestesc ce mi-a fost dat sa aud azi dimineata, cand veneam la serviciu:
Adormita cum eram eu, am fost trezita de strigatele unei batrane: “Nora-mea, nora-mea, unde-i nora mea?” Si in secunda urmatoare, de batranica se apropie cu viteza luminii “nora-sa”, o catelusa, simpatica de altfel, cu fes pe cap si cu vestuta, de …. ca orice catelusa care se respecta.
“Dar insa totusi”, sa pui cainelui numele “Nora”? O mai fi avut batranica aia si vreo nora adevarata sau nu?
Malina,
chiar daca ar fi avut una cred ca nu ar fi strigat asa dupa ea
Sorina
Vlăstarul a înmugurit. Il asteapta un alt anotimp frumos
Anaayana
si-ti doresc sa gasesti comorile!
Se “simte” curiozitatea si energia ta. Ale tineretii valuri in lumea asta “oceanica” Vei fi o scafandra temerara…
Malina
Amuzant era , daca ii punea exact numele nurorii sale.Câinii sunt prietenii de suflet ai omului si merită nume frumoase!
Banuiesc ca la “botezul” catelusei, s-a gandit la cine ii era mai drag ei.
Stimabilă Cristal, Văraru nu vrea să strice discuţia, dar ţine să dezvăluie secretul. Prenumele care exprimă veselia e Radu, provenit din slavonă. Semnificaţii care îi plac şi Vărarului, având câteodată partea sensibilă scoasă la iveală sunt: Cătălina (pur), Beatrice (voiajor), Elena (rază de soare) şi… acum e târziu.
Vărarului îi pare rău de deranj.
nu cred in “puterea numelui”!
cred ca mai mult decat numele, ceea ce se spune despre numele respectiv va influenta mental spirtualitatea fizica a celui ce va fi sa fi purtatorul, pastratorul, continuatorul nick-ului…
o zi buna!
Văraru
Dezlegi şi mistere când devii sensibil?
Ce “vesel” scrii …şi pe aici. Să nu-ţi pară rău pentru nimic, nu deranjezi , mă înveselesti.
O să incerc şi eu un “joc”: dacă ţi-ai ales nickname-ul Văraru atunci poate şi prenumele tău incepe cu V. Care o fi oare? Valentin, Valeriu. Vasile, Vicenţiu, Victor, Viorel, Virgil, Vlad?
Mado
O zi poetică îţi urez . Citesc “rimele” tale şi admir peisajele.
Eu cred în puterea destinului şi a minţii umane.
Numele – impactul acelei combinaţii de litere la auzul căreia tresărim o viaţă intreagă .
Vi s-a intâmplat să consideraţi că unei persoane nu i se potriveşte, cu nici un chip, prenumele?
Numele …cel mai important este faptul ca indiferent de la cine l-ai primit va fi scris undeva intr-o carte a vietii daca crezi.Eu mi-am primit numele de doua ori cel mai fain a fost cel de la parintii mei adoptivi…DAR pentru mine…mai important decat asta-este:sa fie scris de EL pentru vecie……in sufletul cerului.
numele meu e unul evreiesc. l/au ales parintii mei, evident, banuiesc, pentru ca le/a placut lor. au ales bine pentru ca si mie imi place. e un nume simplu din 2 silabe, care nu a putut da nastere la porecle si care m/a facut sa ma simt tot timpul special si rar, pentru ca au fost foarte putini in jurul meu pe care sa/i cheme ca pe mine.
banuiesc ca bine zici, numele e o mostenire foarte importanta care isi pune amprenta foarte adanc in noi.
intamplarea face ca insemnatatea numelui meu in evreieste sa mi se potriveasca foarte bine. inseamna “vedeti, fiu!” pentru ca am fost baiatul care a venit dupa 3 fete, singurul baiat in familie. si din cate am citit in descrierea pe care Iacov a facut/o fiului sau Ruben, ma potrivesc cu el si la caracter. i/a zis ca e “navalnic ca apele” – apa fiind o substanta care i/a forma vasului in care se afla, are propietatea asta de a se “adapta” repede, proprietate ce se poate confunda cu inconsecventa
multa incarcatura are un nume…
Lorelei
Nume de zână. Mi-a plăcut balada ei.
Ce frumos ai zis :Numele “sa fie scris in sufletul cerului”
Povestea ta e interesanta, prin faptul ca parintii adoptivi au dorit si ei, sa-ti dea acel dar vesnic.
Lorelei – e unul din numele tale?
Calatorru
Intr-adevar numele tau e deosebit. Si aceste cuvinte sunt foarte frumoase:
“Decade pot număra degete de copil
Mladiţă era când l-am plantat
Nu ştiam că se potriveşte atât de bine
Bratelor tale întinse.”
Parca am in fata ochilor, imaginea unui copilas.
Nu, nu este numele meu…al meu incepe tot cu L…… e un pseudonim pe care mi l-am luat fiindca intotdeauna mi-am dorit sa ma numesc asa
…si da intr-adevar cred mult in “sufletul cerului”(am scris si o poezie…) Crede-ma nu seaman deloc cu o zana…as vrea …dar nu e..Cat despre numele Cristal….suna atat de alb- instelat!!!
Numele de “Cristal” are povestea lui.
Unde se pot citi poeziile tale?
…pai incercarile mele le gasesti pe “cuvinte la schimb”….nu-s grozave tin sa te anunt!…dar sunt “citibile”
Mi-ar placea sa aud povestea despre “cristal”….chiar mi-ar placea..
Am reuşit să găsesc doar una din ele: “PLOI”
Mi-a plăcut şi mi-a dat o senzaţie de “durere caldă”
Cuvinte care-mi picură in suflet şi rămân imagini:
“Înveşmântată în aripi
Şi frunze îmi cresc
Şi în toată ploaia asta sunt
Prunc scăldat de cer
Gata să mor ca pământul
Când ploaia îl udă.”
Frumos ! Să-mi mai dai de veste , când mai pot * citi-imagini- sculptate* de Lorelei
Astazi am vazut pentru prima data fructele malinului. Am fost la munte si la o cabana, cineva mi-a aratat un malin. Normal ca nu l-am mai recunoscut, fara frunze, fara flori, dar am indragit de la inceput bobitele acelea mici si rosii din copac … pentru ca imi purtau numele sau pentru ca le purtam numele.
Undeva, in Suceava, exista un sat pe nume Malini, este, de fapt, satul in care s-a nascut poetul Nicolae Labis. Acolo sunt cativa malini si pentru ca parintilor mei le-au placut mult florile de malin, mi-au ales numele pe care il port acum.
multam…pai nu trebuie sa te anunt
le gasesti tu!…oricum, nu uita: “povestea lui Cristal” !
O să-ţi mai caut poeziile
şi le voi citi cu bucurie !
Mi-am imaginat o poveste când mi-am ales numele de Cristal. Întâmplarea (sau destin?) a făcut să găsesc o poveste, scrisă de pana unui înger, care mi se potriveşte. Îi mulţumesc şi o rog să-mi permită să mă bucur, văzând cuvintele ei aici , la mine pe blog.
“Îngeraşa” o găsiţi aici: http://angel.saltwaterc.net/ cu multe cuvinte frumoase si utile.
Ea a scris povestea in 13.02.2008
**Prinsa intr-un glob de cristal, pierduta pentru lumea din jur si chiar pentru ea, o mica fetita… supravietuia.
Se chinuia sa iasa, sa vada lumea… sa traiasca.
A asteptat ani si ani sa o descopere cineva; toti o priveau,o admirau in frumusetea cristalului de care era inconjurata dar nimeni… nimeni nu voia sa o lase sa traiasca, sa simta durerea, bucuria, tristetea. Cand credea ca nu mai exista nici o speranta a aparut.. el.
A intins mana, a spart cristalul fara nici o remuscare, i-a luat barbia in palme si a luat-o cu el.
Fetita era fericita… se juca intr-un picior, cu talpile goale prin iarba, prin colb. S-a murdarit si nu i-a pasat, a plans si a ras, a uitat de viata clara, curata, pura din cristal si s-a bucurat chiar si de mizeria pe care o descoperea zi de zi in viata reala. Clipe frumoase, clipe traite cu nesat, clipe de neuitat i-au fost oferite.
Ea le-a luat, le-a ascuns bine sa nu le vada nimeni; se bucura de ele seara, pe furis.
A trait asa…. o viata!!!
Dar.. aceasta viata a trecut, ca multe altele.
A fost prinsa din nou intr-un glob de diamant. Parca isi dorea cristalul…..
Din globul de diamant nimeni, niciodata… nu o mai poate elibera!!!**
Ai citit “Regina de gheata” din colectia Cotidianul? Presimt ca s-ar putea sa-ti placa!
Malina
Oare de ce ai aceasta presimtire? Auzisem ca “Ice Queen”
este o poveste despre o lume întunecată de basm, o poveste a unei femei lovite de fulger.
Da, dar asta doar asa la o prima lectura. Exista un fragment care mi-a placut mult, mai mult decat povestea in sine. Am sa-l caut si daca-l gasesc, o sa intelegi … de unde aceasta presimtire.
Am gasit fragmentul promis din ”Regina de gheata”:
”Oamenii isi ascund adevarata natura. Am inteles, chiar am aprobat aceasta.
Ce fel de lume ar fi asta daca oamenii ar sangera pe trotuare, daca ar plange pe sub copaci, ar pocni pe oricine dispretuiesc, ar saruta strainii, s-ar arata asa cum sunt?”
Fragmentul asta mi-a placut mai mult decat subiectul propriu-zis al romanului.
Malina
Ai presimtit bine
Dupa ce sufletul s-a cicatrizat, aripile au fost pansate, izvorul lacrimilor a secat , florile au fost mangaiate… ce mai ramane? Sa se topeasca gheata si sa infloreasca …adevarata natura.
Multumesc pentru citat, a meritat timpul
pentru un citat înrudit cu cel al mălinei, citeşte capitolul XXI din Micul prinţ. e postat la mine pe site…
Anahoretus
“Timp cheltuit cu floarea MEA …” Frumos !
Ma bucur ca ai “facut” ca sa il reintalnim pe Saint- Exupery.
[...] Sal’tare (Sursa imaginii: Sclipiri de Cristal) [...]