Feeds:
Articole
Comentarii

„Puterea celui cu adevarat puternic:
sa stii ca poti distruge pe cineva,
sa n-o faci si acela sa nu stie.”

Marin Preda –  Cel mai iubit dintre pamanteni 

Imagine

Sufletul are anotimpuri

Uneori trebuie sa stii sa mori putin, ca apoi sa inveti sa poti renaste. 

Imagine

zambet

 

Când eram copii, ne doream să fim oameni mari.

Când eram copii, râvneam la multe lucruri.

Cu trecerea anilor, aceste lucruri s-au împlinit, sau au apărut, în mod natural, de la sine.

De la lucruri mici, la lucruri mai mari: un iubit, un telefon , un calculator, o mașină, o casă.

Odată cu trecerea anilor  a mai apărut un fenomen, de care nimeni nu ne-a spus nimic atunci când eram copii:

Moartea copilului din noi. Răceala, dispariția  pe nesimțite  a sentimentelor.

Bucuria primei zăpezi

Bucuria de a mirosi ploaia, gerul, canicula, iarba proaspăt cosită

Bucuria de a intra în apa mării,

Bucuria de a respira aerul curat din vârf de munte.

Bucuria de a pleca într-o călătorie.

Bucuria de a ne trezi dimineața.

Bucuria împărțirii cadourilor.

Bucuria de a trăi.

În mod natural, sentimentele pierd din intensitate odată cu trecerea timpului.

Dragostea se transformă în atașament.

De ce  lăsăm sentimentele să își piardă toată intensitatea?

De ce  permitem unei repetitivități să ne abrutizeze  sentimental?

De ce  îl lăsăm pe copilul din noi să moară?

Pentru că așa e normal?

Pentru că așa vrea societatea?

Pentru că așa vor cei din jur, printre care suntem obligați să trăim?

Pentru  că așa ne impun normele create de ei?

Copilul din mine NU va muri.

Va dăinui pentru tot restul vieții, pentru că numai așa pot trăi, în continuare, cu adevărat.

Gust efemerul dulce, cunosc amarul perpetuu, dar mă știu bucura de clipele de fericire .

Așa pot spune că trăiesc.

 

 

Cărți vs facebook

carti

 

 „Am să te iubesc până la sfârşitul lumii”
Marius Tucă
                            Dă-mi un like!

„Ştiu că tu eşti în spatele pozelor celebre,
Îţi simt fragilitatea prin tot Facebook-ul
Şi teama de a posta ceva la poemele mele,
Lasă orgoliul la o parte şi dă-mi un like!

Nu mai cocheta atât de mult cu anonimatul,
Te pot trăda ID-ul, felul în care taci,
Şi poza mea de profil impregnată pe laptopul tău,
Nu te încăpăţăna şi dă-mi un like!

Mai ai mult de gând să numeri share-urile
Cu gândul că, totuşi, nu vrei să mă împarţi cu nimeni,
Nu ar fi mai simplu să ne citim direct unul pe altul
Să devenim facebookinişti, hai dă-mi un like!

Sângele fierbinte şi dorinţele te dau de gol,
Vrei să intri în competiţie cu mine
Postezi animăluţe, părinţi, flori, fraţi, filme, nepoţi, femei,
Mai bine lasă concurenţa şi dă-mi un like!

Ştiu că adormi cu laptopul în braţe
Linia feţei, profilul de zeiţă modernă, coada ochiului
Toate se imprimă şi sunt trimise Internetului,
Lumea ştie de acum cine eşti, dă-mi un like!

Te-am făcut celebră fără să faci nimic,
Administratorii te vor memora după chip,
Ai putea fi fără mişto “Venus din Facebook”
Ţi s-a împlinit visul, hai dă-mi un like!”

Tentaţia realului

„Iată-mă condamnat pentru neştiinţă,
pentru plictiseală, pentru nelinişte,
pentru nemişcare.
Sentinţe scrise în limba sâmburilor.”
A cincea elegie -Nichita Stănescu

culoare

Alegere

apus

http://vimeo.com/72216778#

România noastră

ro

„Noi, românii, suntem o lume în care,

dacă nu se face ori nu se gândeste prea mult,

ne putem mândri că cel puţin

se discută foarte mult.“ I. L. Caragiale

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.