Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘sentiment’

zambet

 

Când eram copii, ne doream să fim oameni mari.

Când eram copii, râvneam la multe lucruri.

Cu trecerea anilor, aceste lucruri s-au împlinit, sau au apărut, în mod natural, de la sine.

De la lucruri mici, la lucruri mai mari: un iubit, un telefon , un calculator, o mașină, o casă.

Odată cu trecerea anilor  a mai apărut un fenomen, de care nimeni nu ne-a spus nimic atunci când eram copii:

Moartea copilului din noi. Răceala, dispariția  pe nesimțite  a sentimentelor.

Bucuria primei zăpezi

Bucuria de a mirosi ploaia, gerul, canicula, iarba proaspăt cosită

Bucuria de a intra în apa mării,

Bucuria de a respira aerul curat din vârf de munte.

Bucuria de a pleca într-o călătorie.

Bucuria de a ne trezi dimineața.

Bucuria împărțirii cadourilor.

Bucuria de a trăi.

În mod natural, sentimentele pierd din intensitate odată cu trecerea timpului.

Dragostea se transformă în atașament.

De ce  lăsăm sentimentele să își piardă toată intensitatea?

De ce  permitem unei repetitivități să ne abrutizeze  sentimental?

De ce  îl lăsăm pe copilul din noi să moară?

Pentru că așa e normal?

Pentru că așa vrea societatea?

Pentru că așa vor cei din jur, printre care suntem obligați să trăim?

Pentru  că așa ne impun normele create de ei?

Copilul din mine NU va muri.

Va dăinui pentru tot restul vieții, pentru că numai așa pot trăi, în continuare, cu adevărat.

Gust efemerul dulce, cunosc amarul perpetuu, dar mă știu bucura de clipele de fericire .

Așa pot spune că trăiesc.

 

 

Read Full Post »