Eşti TU

“Trupul e globul de cristal al sufletului nostru”

Globul de cristal devine  închisoarea multor suflete.

Poţi evada dacă  simţi o realitate paralelă a universului ?

TU

Conexiuni

“Tu, eşti în globul de cristal

Ce-mi arată drumul către mal

Când mă pierd în lumea mea, şi-aş vrea

Să înving tristeţea grea

Tu, nevăzută dar te simt

Te ignor dar nu pot să mă mint

Eşti în ceea ce respir, eşti TU

Firul ce mă leagă de miracolul din zori

Când din vis cobori, în tot ce ating în jurul meu

Chipul tău îl văd mereu, în gând

Eşti ORICE , ORICUM, ORICÂND

Tu, aşteptarea din amurg

Când secundele încet se scurg

Cu atingeri moi de catifea

Alintate-n mâna ta

Tu, eşti ideea de intens

Căutării mele-i dai un sens

Un motiv ca să încerc mai mult

Tu eşti vocea ce-o ascult

Eşti chemarea de demult

Ce mă face să nu-mi aparţin, nu mai sunt eu

Nu mai e nimic al meu, eşti TU

Nu pleca nu spune nu…

Nu pleca nu spune nu…

Nu pleca nu spune nu… ”

Început şi sfârşit

Sentimentele au un drum al lor ?

Curcubeul există pentru că îl pot vedea.

Este de ajuns să văd ceva pentru ca acel ceva să existe?

Sentimentele există?

Nu pot atinge un sentiment. Atunci când apare îl simt peste tot.

Tot ce pierd, pierd pentru totdeauna ?

Ceea ce nu trăiesc la timp, nu mai trăiesc niciodată ?

Mă doare tot ce iubesc , pentru că presimt în orice frumuseţe sfârşitul,

dar poate că aşa arată adevărata iubire.

“Spune întotdeauna ce simţi şi fă ceea ce gândeşti.

Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când te voi vedea dormind, te-aş îmbrăţişa foarte strâns şi l-aş ruga pe Dumnezeu să fiu păzitorul sufletului tău.

Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când te voi vedea ieşind pe uşă, ţi-aş da o îmbrăţişare, un sărut şi te-aş chema înapoi să-ţi dau mai multe.

Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când voi auzi vocea ta, aş înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o dată şi încă o dată până la infinit.

Dacă aş şti că acestea ar fi ultimele minute în care te-aş vedea, aş spune

“TE IUBESC”

şi nu mi-aş asuma, în mod prostesc, gândul că deja ştii.”

Gabriel Garcia Marquez

Vis sau zbor ?

imagine de miniau

“Când visează omul e un zeu, când gândeşte, un cerşetor” – Hölderlin

Aţi visat vreodată că zburaţi cu propriile aripi ? 

Pentru că iubim cerul avem ochii frumoşi

Pentru că iubim florile avem sufletul bun

Pentru că iubim prea mult, suntem Oameni

Pentru că ştim zbura …….

chiar şi de 2 ori vezi min. 2:06 si 2:23 

Echilibru între cuminţenie şi nebunie

Cât echilibru aş găsi înălţând un castel de nisip sau un joc de cărţi ?!

“……totul se transforma, nimic nu se schimba.

Ei raman aceeasi.

Cand sunt singuri cauta companie, cand sunt vulnerabili

doresc protectie, cand se distreaza nu se gandesc la nimic.

Cer libertate atunci cand se vad inconjurati de semeni,

ca odata primita sa se sperie de ea.

Ca apoi sa se sature din nou de companie,

si sa se reintoarca la cei retrasi, la salbaticie.

Nu-i multumeste nimic daca nu-i dinamic.

Starile au o limita, iar cand se cauta una pe alta, se regasesc.

Ca si apa, poate lua orice forma, daca e ce sa impresoare,

formula insa ii ramane neschimbata.

Ei numesc asta timp.”

- “BJ Bl_zk_w_cz”

Tandreţe de toamnă

Ţi-am spus vreodată că …  a fi tandru este sinonim cu a iubi viaţa?

“Natura e tandră cu iubirea şi pentru asta, cel ce iubeşte lasă ce-i mai de preţ din sine însuşi persoanei iubite.”

William Shakespeare

Emoţie de toamnă

de Nichita Stănescu

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem ca n-am să te mai văd, uneori,
ca or să-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
ca ai să te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o să se-nchida cu o frunza de pelin.

Si-atunci mă apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec în mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare.